Stapânii mosiei mentionati în documente

  Satul Nadusita(tot el si Boianca) din Judetul Soroca Gubernia Bassarabia, a apartinut Spitalului romanesc Sf.Spiridon din Iasi.

  Satul Nadusita se afla situat pe ocina Chetrosu, care dupa Decretul intarit de General-Gubernatorul or.Novorossiisk si al Bassarabiei din 24 martie 1869 ocina (вотчина) este calificata in a doilea localitate. (из Уставной грамоты 1869г.)
   
  Din documentul ce dateaza de la 20 martie 1652 aflam ca mosia satului Petroasa, cum se numea atunci împreuna cu alte mosii din jur sunt cumparate de Vasile Mârzacul, vel capitan de Soroca. Acest fapt este confirmat de un document ce dateaza de la 1 decembrie 1776 prin care a fost restabilit documentul de la 1652, ars împreuna cu alte documente de arhiva în urma navalirii tatarilor asupra tinutului Sorocii 10(vezi anexa N 16).

  Un alt document afirma ca la 27 februarie 1764 un nepot de-a lui Sandu Albota vinde mosia satului Chetroasa lui Vasile Rosseti - hatmanul, împreuna cu mosiile altor satisoare Gârca, Cureni, Grecul.11 Studiind atent aceste documente presupunem ca nepotul primilor stapâni s-a folosit de faptul ca documentul ce confirma proprietatea lui Vasile Mârzacul a fost ars, atribuind sie aceasta proprietate, fapt ce a iscat în 1765 cearta între boierii Moldovei „cui sa apartina mosia?”.

  Pentru a încheia cearta de la curtea Moldovei la sfârsitul vietii sale, Vasile Rosseti lasa cuvânt feciorului sau Ionita Rosseti sa daruiasca mosia Chetroasa împreuna cu mosia satelor Gârca, Cureni si Grecu manastirii „Sf. Spiridon” din Iasi. Ionita întareste aceasta danie la 28 martie 1766, iar domnul Moldovei Grigore Ghica, confirma proprietatea manastirii "Sf. Spiridon”, cu dreptul de a lua a zecea parte din tot rodul12( vezi anexa N1). Cu toate acestea boierii au încercat sa restabileasca documentul ars, în anul 1776 pentru a restabili stapânul legal al mosiei. Dar, dupa cum se vede, fara succes. Cu aceasta danie, se potoleste cearta de la curtea Moldovei, în schimb începe cearta cu vecinii mosiei, care deseori îi calcau hotarele. Pentru a opri cearta la 1786 Alexe Mavrocordat trimite catre ispravnicul Sorocii o scrisoare în care cerea sa fie trimisi mazili sa stabileasca hotarele mosiei Petroasa pentru totdeauna. În rezultatul cercetarilor facute de mazili la 1793 în luna mai, Iacov, Mitropolitul Moldovei, a emis hotarârea cu privire la salistile Chetrosu. Conform hotarârii, Epitropiei manastirii "Sf.Spiridon” i se lasau hotarele existente la moment a mosiei Chetrosu cu conditia ca Epitropia sa dea banului Stefan Sturza si pitarului Vasile Potlog mosia târgului Vaslui si viile de la Trifanesti. Hotare ale mosiei Chetroasa au fost stabilite mosiile satelor Dângeni, Popesti, Bolboacele si Trifanesti.13

  Cu toate acestea, din documentele de mai târziu aflam ca cearta nu ia sfârsit aici. Vecinii n-au fost multumiti de hotarârea mitropolitului Moldovei. În anul 1806 Epitropia, manastirii "Sf. Spiridon” din Iasi trimite jalba domnului Moldovei Alexandru Moruzi, în care se plânge ca spatarul Stefan Sturza i-a calcat din nou hotarul mosiei.14 O decizie corecta nu s-a putut lua mult timp. Între timp a început razboiul ruso-turc din 1806-1812. Conform pacii de la Bucuresti, Basarabia este anexata la Rusia. Cu toate acestea manastirea "Sf. Spiridon” ca si alte manastiri din Moldova îsi pastreaza proprietatile din Basarabia.15 În aceste conditii Stefan Sturza nu refuza la pretentiile sale teritoriale. El s-a judecat cu Epitropia de la Iasi pâna în anul 1829. Acest fapt ne este confirmat de un document ce dateaza din 7 iunie 1829. Conform lui s-au stabilit hotarele între mosia Chetrosu si mosia Bulboci.16

  Pe lânga faptul ca detinea spital în Iasi, Epitropia mai avea sarcina de a întreprinde actiuni de caritate în satele în care avea proprietate. Dar, din anul 1812, anul anexarii Basarabiei la Rusia pâna la începutul anilor 70 a sec al XIX-lea Epitropia nu întreprinde nici o actiune de binefacere pe teritoriul Basarabiei cu toate ca detinea mosii aici.

  Abia la1873 Ministerul Afacerilor Externe a Rusiei a cerut conducerii spitalului "Sf. Spiridon” din Iasi ( Epitropia s-a desfiintat) sa întreprinda actiuni de caritate. Daca nu îndeplinea aceasta cerinta, spitalul risca sa piarda mosiile sale din Basarabia. În aceste conditii conducerea spitalului a fost nevoita sa se supuna cererii.17 În continuare spitalul si-a administrat mosiile si a îndeplinit actiuni de binefacere pâna la 1918, an în care a avut loc MAREA UNIRE a Basarabiei cu România si proprietatile spitalului, împreuna cu mosia Chetrosu au trecut sub administrarea statului.

Surse: 
http://chetrosu.vox.md/index.php?option=com_content&task=view&id=28&Itemid=41&limit=1&limitstart=4

Si daca sa facem un rezume:

Pamanturile satului au apartinut,
1652-1766 boierilor moldoveni
1766-1918 manastirii Sf.Spiridon din Iasi
1918-1944 statului roman (exclusiv 1940-1941)
1949-1991 colhozului de sat
1991-prezent proprietate privata aa satenilor

In anul 1949 pe mosia satului au fot organizate trei colhozuri, in fruntea unuia din ele a fot ales Lazari Panzaru, tatal tovarasului din copilarie Ion.

   
Presedintii Lazari Pinzaru, Ion Ciobanu si Mihai Gajiu

Mai tarziu acesste trei colective au fot unite in unul numit "Molotov", alterior scchimbat in "Patria" sub conducerea domnilor Ciobanu I.V. si Gagiu M.I. sub conducerea caruia colhozul a atin picul infloririi.

Dupa desfiintarea gopodariei obstesti pamanturile au fost inpartite prin cota-parte la colhoznici in proprietate cu dreptul de al vinde-cumpara si al da in arenda.

In prezent pamanturile sunt date in arenda la circa de 10 unitati agrare in prelucrare, conduse de asa numitii lideri, din care fac parte:
Ion Panzaru - nepotul lui Lazari Panzaru, 
Pavel Turcanu - reprezentant al unei faamilii cunoscute in ssat,
Cujba Ion si Cujba Marin - tatal cu fiul,
Cebotari -
si altii
  

Liderii Ion Pinzaru, Pavel Turcanu, Marin Cujba,

Ion si Felicia Cujba