Turcii şi tătarii omorîţi de băștinași, în urma bătăliilor care se duceau pe acest teritoriu, erau aruncaţi în rîu, de aceia se spune că turcii-tătarii au botezat acest rîu cu numele Cubolta adică cimitir-mormînt. Mulţi din locuitorii aşezărilor din bazinul rîului Cubolta erau mînaţi în robie, de către hoardele tătare. Din ţară spre Imperiu, se duceau considerabile sume de bani, mari cantităţi de produse alimentare şi materie primă. Moldova devine grînar al Imperiului Otoman.

Instaurarea dominaţiei Otomane a dus la anumite schimbări şi în viaţa socială. Poarta cerea de la domnul Moldovei tribut şi dări tot mai mari, care la rîndul lor făceau tot mai apăsătoare birul şi impozitele plătite de populaţie. Populaţia aşezată pe ambele maluri a Cuboltei, fiind slujitori ai boierilor prestau aşa impozite ca: zecima de ceară şi vin, oieritul, vinăriciul, desetina, găletăritul, ilişul, posada, porcăritul etc. Ca şi populaţia celor trei Principate Române şi a întregii Europe, localnicii din bazinul rîului Cubolta au fost martorii Unirii politice de sub Mihai Viteazul la 1600.

Acest fapt a trezit în moldovean speranţa de a scutura jugul otoman şi de a deveni liber. Dar în urma intervenţiei străine şi a rezistenţei interne acest vis a fost amânat pentru generaţiile ce au urmat. Pe parcursul secolului al XVII-lea, economia ţării este stagnată de nenumăratele intervenţii străine, războaie duse de ţările vecine pe teritoriul ei (războiul ruso-polonez din 1617-1622). Conform documentelor din anul 1621 oastea polonă, pornind în întîmpinarea sultanului, a întrat în Moldova pe la Hotin şi a prădat ţara pînă la Iaşi. Aceste acţiuni, cît şi altele ce au urmat, s-au răsfrînt negativ asupra ţării. O oarecare stabilitate politică în Moldova s-a simţit în timpul domniei lui Vasile Lupu, ceea ce a favorizat dezvoltarea economică a ţării. Progresul economic a mai fost stimulat de introducerea noilor culturi, a porumbului şi tutunului.

La moment semnificația numelui Cubolta (din limba cumano-tătară veche, Cubolta se traduce ca cimitir sau mormînt) nu este cunoscută de majoritatea localnicilor din zona de nord a R. Moldova. Acest rîu cunoaşte pace şi război, scîrbă şi bucurii în timp de peste 4000 de ani.

Так стала река после мелиоративных работ, а ведь в этих местах когда-то купались..

Evident că acest teritoriu aparținea strămoșilor noștri Geto-Dacilor, printre unele ştiri documentare, auzim despre rîul Cubolta din următorul  document, păstrat încă pînă acum.

Se scrie că la 16 februarie 1570 Bogdan Vodă Lăpuşneanu, dăruieşte slugii sale credincioase Petre Albotă logofătul, două locuri de sate în pustiu.

Un loc de sat în pustiu la gura văii Speia, pe ambele maluri ale Cuboltei cu loc de iaz şi mori în Cubolta şi alt loc iarăşi în pustiu la Căinari în Piatră, ce se numeşte „La Răchită” pe ambele maluri ale Căinarului, cu iaz şi mori în Căinari.

Alte fapte ne constată, că pe de a lungul rîului Cubolta a fost şi se aglomera diversă populaţie încă  în urmă de peste 3000, 4000 de ani.

În urma săpăturilor arheologice efectuate în apropierea rîului Cubolta (localitatea Drochia - Chetrosu) în anii 1981 de arheologii de la Academia de Ştiinţă a RSSM au fost descoperite fapte importante, ce atestă că pe de a lungul rîului   Cubolta au locuit triburi nomade.

Nomazii au întemeiat aşezări pe malurile rîului, numit peste o perioadă de timp Cubolta.

Majoritatea nomazilor, care s-au aşezat cu traiul pe de a lungul rîului, se atribuiau la triburile Iraniene Sarmate Iazygi, Roxolani și Alani poposind pe aceste meleaguri din cîmpurile asiatice. Aceste triburi, sunt cunoscute în general ca societăți cu o organizare relativă, destul de laxă. Urmele arheologice, vorbesc despre integrări parţiale ale culturilor găsite pe traseul de migratie, mai degrabă decît, despre o influență profundă a iranienilor, asupra sedentarilor.

Artefactele ce au aparţinut cîndva acestor triburi, dovedesc o mare importanţă acordată animalelor, în special cailor, ceea ce este de înțeles avînd în vedere stilul lor de viaţă nomadă cu o puternică orientare războinică. Nomazi fiind iranieni, se ocupau în special cu vînătoarea şi păstoritul, dar printre talentele lor, se numărau și fabricarea armelor de cele mai diverse tipuri, precum şi a bijuteriilor care îi însoţeau pe posesori atît în viaţă cît şi  în moarte. Mormintele iranienilor nomazi sînt în general de mari dimensiuni, pentru a fi probabil sesizate de la mari distanţe (ca niste borne şi  în același timp ca un mod de aducere-aminte).

Religia principală, era o forma animistă de pre-zoroastrism. Principalii zei, personificaţi, erau pămantul, cerul şi focul. Se remarca la unele triburi deformarea artificială a craniului, probabil prin legarea timp îndelungat capului copiilor mici, ceea ce rezultă intr-o alungire nefirească a craniului. S-a observat şi pe teritoriul trac, urme ale trecerii unor triburi iraniene, dintre care cei mai importanti sunt sarmatii, iazygii, roxolanii şi alanii. Dacă în vremea lui Herodot (sec. V i.e.n.) granița dintre sciți şi sarmați era situată pe Don, pînă  în sec. II - III i.e.n. sarmații ajunseseră pînă la Nipru, înlocuindu-i pe sciți ca forţă militară şi politică din zona aceasta.

Migraţia triburilor sarmate a continuat spre sud, spre Olbia şi Crimeea, şi spre Vest, pe cursul inferior al Dunării. In jurul anului 100 i.e.n., ramura Iazygă a întrat în contact cu populaţia geto-dacă autohtonă, care a reuşit, prin intermediul campaniilor lui Burebista, să le oprească expansiunea spre apus. Poetul Ovidiu, în "Tristele” şi "Ponticele”, pomeneşte desele incursiuni ale sarmaţilor dincolo de Dunare, atît în scopuri comerciale sau pentru iernarea turmelor (iranienii fiind recunoscuți şi ca păstori nomazi) cît şi în expediții de pradă. Spre jumătatea sec. I e.n. Iazygii se deplasează spre ţinutul dintre Tisa şi Dunăre, locul lor fiind luat iniţial de Roxolani şi mai tîrziu de Alani, reprezentanţii ultimului val migrator sarmatic.

In mormintele găsite în această zonă s-au găsit numeroase bijuterii, în special "perle” din diverse materiale printre care şi pietre semi-prețioase şi fibule, arme, în general săbii scurte, pumnale cu garda inelară de mici dimensiuni, şi mai rar vîrfuri triunghiulare de săgeți din bronz, deci un armament uşor în comparţie cu cel masiv al cavalerilor cataphractari. În urma săpăturilor arheologice s-a constatat că așezările vechi din preajma rîului Cubolta au fost distruse furate şi apoi arse. Aceste fapte au fost întreprinse de către războinici care făceau parte din alte triburi nomade care au venit din Asia după pradă de război. Despre acestea ne vorbesc cele 24 de movile funerare păstrate până în prezent (regiunea raionul Drochia s. Chetrosu).

Tot în urma săpăturilor arheologice (anii 1981, 1987, 1989 regiunea rîului Cubolta, Drochia) au fost descoperite unelte de lucru din cremene, oase de animale şi diferite obiecte confecţionate din lut tipice pentru epoca eneolitică (mil. III-IV în lui Hr.)

Trecuseră mult timp şi din cronici observăm că oştile turceşti şi tătăreşti pricinuiau pagube mari în timpul acţiunilor de represalii sau al războaielor purtate de ele cu ţările vecine.

Făina de porumb ia locul celei de mei şi în viaţa de toate zilele a localnicilor de pe ambele maluri ale rîului Cubolta. Cu toate aceste succese, dările numeroase şi apăsătoare au determinat pe mulţi locuitori să-şi părăsească satele lipsind pe proprietar de numeroase braţe de muncă. Ca urmare aşa-zisul termen al legăturii de glie, întîlnit în Transilvania şi Ţara Românească din veacul precedent, va fi legalizat de Vasile Lupu în Moldova la 1646. Acest fapt cît şi incursiunile cazacilor zaporojeni de sub conducerea hatmanului Bogdan Hmelniţchi au dus la stoparea dezvoltării economiei.

Acestea au continuat să persiste în viaţa Moldovei pe parcursul sec. al XVII-lea şi începutul sec. al XVIII-lea. La începutul secolului al XVIII-lea, odată cu instaurarea regimului fanariot, se intensifică şi mai mult exploatarea economică comparativ cu perioada precedentă. Au crescut considerabil obligaţiile financiare ale Moldovei faţă de Poartă şi mai împovărătoare era schimbarea frecventă de domni. Situaţia s-a agravat la maximum în condiţiile unor numeroase războaie purtate de otomani în decursul sec. XVIII-lea. Au crescut considerabil prestaţiile în muncă faţă de Poartă. Populaţia era supusă unor cheltuieli insuportabile de întreţinere a trupelor militare aflate pe teritoriul Moldovei.

Primele documente ce ne dau informaţie concretă despre integrarea localnicilor din zona rîului Cubolta în viaţa politică a Statului Moldovenesc ţin de anul 1774.

Ele ne spun că în timpul războiului ruso-turc de la 1768-1774 mulţi locuitori din satele amplasate din apropierea rîului Cubolta s-au înrolat ca voluntari în detaşamentul de voluntari format de Alexandru Ciocoi lîngă satul Zguriţa.

Pacea încheiată după război nu a fost durabilă, nu a satisfăcut părţile semnatare. Astfel la sfîrşitul anilor 80 ai secolului al XVIII-lea s-a declanşat un nou război ruso-turc.

Chiar de la începutul lui peste rîul Cubolta spre Chişinău au trecut două regimente de armată, care au adus stricăciuni sătenilor. Trecuse-ră mult timp şi alte mărturisiri auzim de la bătrînii care locuiesc pe malurile Cuboltei. Şi anume despre represiunile care s-au răsfrînt asupra evreilor şi romilor care se integrau în viaţa satelor din preajma rîului Cubolta.

Auzim caziri foarte îngrozitoare aşa cum ar fi anii 1940-1945 cînd în rîul Cubolta au fost înecaţi copii şi maturi evrei şi romi de către ostaşii armatei fasciste. Sau alte fapte, cum ar fi represiunile asupra multor localnici din această zonă de către armata sovietică. Condamnaţi la deportare din ţară familii întregi, nu mai din motivul că starea lor financiară a fost mai bună de cît la alţi localnici.

Instaurarea Puterii Sovietice în Basarabia a condiţionat diferite schimbări în bazinul rîului Cubolta. Şi anume construcţia diferitor canale de apă care au schimbat viteza apei din bazin. Acest fapt negativ, a condiţionat schimbări în biocenozele bazinului rîului Cubolta. Putem observa la moment, că localnicii datorită acestor canale, contribuie la poluarea resurselor acvatice din acest bazin prin contaminare cu deşeuri menajere.

Alt fapt de originea Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste, este că pe acest rîu, a fost construită Centrala hidroelectrică din s. Maramonovca rîul Cubolta. Acest loc a fost vizitat în special de Leonid I. Brejnev Secretarul General al Uniunii Sovietice.

Rîul se află într-o stare deplorabilă şi are nevoie de protecţie şi ajutor. Din anul 2003 pînă în prezent, Asociația Culturală de Tineret Ormax este inițiatorul și promotorul activităților ecologice  de reabilitare a acestui bazin hidrografic, realizînd diverse programe și proiecte ecologice.

La moment pentru acest rîu, este creat Consiliul de Bazin al Rîului Cubolta, care are drept scop de a reabilita, proteja și de a conserva resursele acvatice și naturale din bazinul  rîului Cubolta. ACT Ormax reprezintă secretariatul tehnic al Consiliului de Bazin Hidrografic Cubolta.

http://www.cubolta.info/index.php?option=com_content&view=article&id=77&Itemid=79