Попештий де Сус, района Дрокия

Статус: Село

Первое Упоминание: 1606

Население: 1784 чел.

Попештий де Сус (Popeştii de Sus) — село в Дрокиевском районе. Это единственный населенный пункт в составе одноименной коммуны. Площадь села — 3,97 квадратного километра, периметр — 8,66 км. Расположено в 25 км от города Дрокия и 169 км от Кишинева. Первое упоминание о селе Попештий де Сус датируется 1606 годом.
Попештий де Сус, района Дрокия (moldovenii.md) 
 

Попештий де Жос, района Дрокия

Статус: Село

Первое Упоминание: 1606

Население:1902 чел.

Попештий де Жос (Popeştii de Jos) — село в Дрокиевском районе. Это единственный населенный пункт в составе одноименной коммуны. Площадь села — 2,29 квадратного километра, периметр — 7,12 км. Расположено в 28 км от города Дрокия и 169 км от Кишинева. Первое упоминание о селе Попештий де Жос датируется 1606 годом.
Попештий де Жос, района Дрокия (moldovenii.md)  

История

13 января 1971 года сёла Верхние Попешты (Попештий де Сус) и Нижние Попешты (Попештий де Жос) были объединены в село Попешты (Попештий). В 1990 году сёла вновь были разделены.

DESPRE SATUL NATAL. POPEȘTII DE JOS, RAIONUL DROCHIA

Posted on August 11, 2016 by Valeriu Ciobanu

Imagine cu o portiune din s.Popestii de Jos

Imagine de ansamblu cu s.Popești

Atunci cînd scrii despre satul natal, probabil, numai obiectiv nu poți să fii. Întotdeauna poate să-ți scape cîte un „cel mai, cel mai”, așa că iertată să-mi fie pe alocuri subiectivitatea.
Popești e situat la marginea raionului Drochia, pierdut între două dealuri cu rîul Căinari, sau balta în varianta populară, străbătîndu-l pe toată lungimea sa. Vara e înecat în verdeață, toamna devine multicolor, în iernile înzăpezite e alb ca în pastelul lui Alecsandri, iar primăvara înflorește împreună cu toată natura.

O hudita

Autobusul Drochia-Popesti

Pe de altă parte, ploile desfundă drumurile, astfel încît unii au nevoie de ciubote pînă la genunchi ca să iasă din ogradă, iar glodul e prezent peste tot. Șoseaua din centrul satului și cea de la hotar între Popeștii de Sus și Popeștii de Jos, sunt unicele drumuri asfaltate din sat, dar acum sunt pline de gropi, semn că demult nu au fost reparate. Hudițele pe unde cîndva circulau tractoare, acum seamănă mai mult a poteci de pădure.
E necesar de clarificat un aspect. Localitatea e împărțită în două sate, pe care le-am numit mai sus, fiecare avînd primăria sa, scoala, grădinița, biserica, cimitirul propriu. Uneori cînd unora le mai abate să realizeze vreo reformă, popeștenii sunt comasați într-o comună cu o singură primărie, la următoarea reformă primăriile sunt separate din nou. Eu sunt „dinjiosan” așa că în cele ce urmează mă voi referi mai mult la partea asta de sat.

„Partea cealalta” de sat

Pe vremuri era o  rivalitate între tinerii celor două jumătăți de Popești, din care ieșeau scîntei. Băieții se băteau cu regularitate la cluburile din sat, iar ulterior trebuiau să meargă pe furiș la fete ca să nu fie văzuți de cei cărora mai alaltăieri le-au dat la scăfîrlie. Se organizau compeții sportive…au fost alte vremuri.
Pînă la căderea URSS, Popeștii de Jos s-au tot extins, că oamenii preferau, dar erau și impuși într-o anumită măsură, să rămînă acasă. De lucru era Slava Domnului: în cîmp, complex zootehnic, cele două brigăzi de tractoare, școală, două grădinițe, administrație locală.

Fostul complex zootehnic, acum gunoiste

După 90 lucrurile au mers o perioadă din inerție. Au apărut liderași cu pămînt deoparte. Cei mai șmecheri și-au împărțit tehnica agricolă și a început decăderea. Ferma de vite a fost terminată. Acum șapte ani, îmi amintesc că, mai erau vreo două grajduri, actualmente nu a rămas nimic. Teritoriul a fost transformat în gunoiște.

Fosta uscatorie de tutun

La fel s-a procedat și în cazul uscătoriei de tutun. Gospodarii satului au cărat în grabă de pe suprafața acesteia tot ce se putea de luat: țiglă metalică, cotileț, foi de ardezie. Știu că în alte părți infrastructura construită pe vremea sovieticilor a fost păstrată, oamenii avînd o altă atitudine. Popeștenii n-au avut parte de lideri cu mînă de fier. Nimeni n-a vrut să fie mai prost decît vecinul, astfel încît s-a furat totul ce era posibil de furat. Ca rezultat a urmat exodul și Popeștiul a început să fie depopulat. Mulți au plecat în Rusia la trai permanent, alții muncesc acolo sezonier. O bună parte și-au găsit rostul în țările UE. Cîțiva s-au stabilit în America de Nord. Încă o categorie a migrat la oraș: Drochia, Soroca, Bălți sau Chișinău. Acolo de bine, de rău, un job îți mai găsești.

Trecutul si viitorul satului – impreuna

Cu alte cuvinte din punct de vedere demografic, satul se stinge. Oamenii rămași la Popești cîștigă bani cum pot. Unii merg cu ziua cu vacile sau oile, alții vînd laptele unei companii care-l strînge direct din sat, se mai vinde din roada pămîntului, din păsări sau animale pe care le cresc în gospodării. De băut se bea mult. Mai ales vin și rachiu home made. Moderația nu există.

Doi omanasi merg pe langa un bar in s.Popestii de Jos

E drept, nu toți s-au dat în religia paharului, dar o bună parte din consătenii mei găsesc refugiu în aburii bahici. Cînd îi întrebi de ce consumă atît de mult alcool, răspunsul e unul standart: „Ei, dap și-ai să fași altșeva în sat?” Și se bea și se tot bea pînă cînd unii ajung să vorbească cu veverițele și sînt internați la „psihușcă” la Bălți, alții nu mai pot merge pe picioare, iar altora pe neprins de veste le cedează aparatul cardiovascular. De notat că doar în Popeștii de Jos sunt vreo patru magazine sau baruri spuneți-le cum vreți, unde se vînd tot felul de produse, inclusiv alcool.

Biserica din s.Popestii de Jos

Rastignire

Din punct de vedere turistic, satul nu are nici o atracție, doar bisericile vechi de peste 100 de ani. Recent la hotarul dintre Popeștii de Sus și Popeștii de Jos a fost dezvelită o răstignire, cel mai răspîndit monunent din toate localitățile din Moldova. Imaginea e destul de contrastantă, crucea cu Mîntuitorul înconjurată de drumuri bortelite și un gard vechi.

Gimnaziul și grădinița sunt reparate. În perioada de glorie, la școala incompletă din Popeștii de Jos învățau cîteva sute de elevi. Doar în promoția mea au fost două clase paralele, cu peste 20 de elevi fiecare. Anul trecut nepoțica mea a mers în clasa I. Alături de ea au mai fost încă opt copii. Probabil în viitorul apropiat se va merge pe scenariul comasării gimnaziului cu liceul din Popeștii de Sus, că nici acolo situațua demografică nu e cea mai strălucită. Dar nu bag mîna în foc.

Gimnaziul din s.Popestii de Jos

Gimaziul din s.Popestii de Jos

Liceul „Ion Creanga” din s.Popestii de Sus

Din cele două grădințe existente cîndva funcționează doar una. Cea vis-a-vis de primărie a rămas doar cu pereții și acoperișul.

Gradinita din s.Popestii de Jos

Scheletul celeilalte gradinite

Primaria, politia si punctul medical din s.Popestii de Jos

Oferta imobiliară din Popeștii de Jos depășește cu mult cererea. În primul rînd e vorba de cei decedați ale căror rude nu mai sunt interesate să aibă grijă de gospodăria răposatului și o scot pe piață. Mulți tineri și-au făcut case și au plecat în străinătate. Doar Dumnezeu știe dacă vor mai reveni cîndva. Părinții rămîn să le îngrijească, sau le scot în vînzare. Zeci de locuințe stau astfel cu anii pentru a fi comercializate fără să-și găsească cumpărători.

Casa noua cu stapanii plecati peste hotare

Casa de vinzare in centrul satului

Gospodarie de vinzare pe strada unde am locuit

Pe strada unde am locuit deja sunt vreo cinci sau șase gospodării în care nu mai locuiește nimeni și nimeni nu le cumpără.

Casa parinteasca

Aici am trăit cu părinții pînă am plecat din sat. Acum casa stă să cadă, sărăieșul se mai ține. Părinții s-au mutat în casa bunicii. Locul a devenit istorie.

Casa vecinului

În imaginea din dreapta e casa (sau cum se spune la noi – saraiul) vecinului, nanu  Fiodor. Peretele din spatele acestuia a căzut în grădina noastră „dezgolind frumos” interiorul. E ca o scenă desprinsă dintr-o piesă de teatru, din care lipsesc actorii, care să ne arate cum au trăit oamenii, ce speranțe au avut și cum s-a terminat istoria lor.

(Vom continua) 

DESPRE SATUL NATAL. POPEȘTII DE JOS, RAIONUL DROCHIA | Valeriu Ciobanu (wordpress.com)