|
Adevăratul scris al strămoșilor, deci și al nostru este cel de pe Tăblițele de la Sinaia, la fel celui de pe acestă cruce veche. Unii se grăbesc și spun, uite și ”litere grecești”; percepție eronată sub influența propagandei grecești. În fapt, așa zisele ”litere grecești” sunt preluate din alfabetul getic, ulterior dacic, regăsit pe Tăblițele de la Sinaia (acolo a fost o așezare dacică, de unde popii au luat Tăblițele și au construit o mânăstire, procedeu frecvent pentru astuparea și însușirea calităților locului, vezi mânăstire peste fosta cetate dacică de la Cetățuia, jud, Ag., loc puternic energetic dovedit etc.). Grecii au preluat masiv din mitologia getică, au schimbat numele zeităților și răstălmăcit subiectiv întâmplările. ”În greci să nu crezi, nici dacă îți dau cadouri !” Pe acestă cruce apar și caractere din alfabetul chirilic, creație a fraților Chiril și Metodiu (din Salonic, regiunea greacă macedonească) pe baza unei variante a alfabetului grecesc. Ei și-au consacrat viața misionariatului de evanghelizare a popoarelor ”barbare” slave (convertirea la creștinism) și au conceput în acest scop alfabetul slavonesc, supranumit chiliric, pe care l-au folosit în mediul bisericesc și românii până în secolul al 19-lea.
Pe ansamblu, scrierea de față este dintr-un limbajul folosit în Europa secolelor 7 - 9 e.n., înainte ca Dacia Medievală să fie, voit învăluită în uitare.
Вчера в 13:00 ·
O cruce antică fotografiată undeva, prin Țară, și inscripționată atât în limbajul universal eptasento, cât și în limba română.  Această frumoasă piatră funerară (datând, cel mai probabil, din secolul 8 e.n.) reprezintă de departe cea mai spectaculoasă dovadă că limbajul universal al Tăblițelor de la Sinaia, expuse în albumul meu "Cronica Daciei", nu este un produs al imaginației mele, ci o realitate istorică peste care s-a așternut vălul uitării ori al nepăsării criminale. Dacă măriți doar puțin imaginea, puteți constata ușor concordanța perfectă a limbajului de pe cruce cu limbajul Cronicii de la Sinaia, ceea ce dovedește foarte clar că Tăblițele de plumb nu-s falsuri moderne, cum pretind academicienii, ci duplicate ale unor tăblițe originale din aur masiv, așa cum ne-a transmis tradiția orală din 1875 încoace.
Citirea și traducerea inscripției:
FIUM STI ITALI NINA, OF UIO O HIA IUB. HERBI PIA, DRAK HRAMU HO, PA OI LORD DU DAV DOCILA. KOI LIS IR AB BRATA NOI, TRAD, AGRI UN DAV O IUB NIȚU SOȚ, "ROBU LU DUMNEZĂU", BABA IȚ ICI, OAMENII UI PISMA DIV. DANSA LEI AM, FAR OIK IUB TA, DIN UI PITI RUM AZIO. AMAZONA OMA, POEZI BARDI UI RUȘCI BRATA, ȘCIO PÎRVU, VASILIO, MAMA E. ISO FABRIK KOPO LEI, FECIT ARME TA IȚĂ DOBRA. VID BI FO NAD, IUBI NOI LEI ET !
"Italienii au știut-o pe această femeie ca Nina, și au regretat-o din iubire pentru ea. Era vegetariană, a avut ca țel să poarte stindardul Draconului (Dacic), și a fost dușmana Lordului (Got) al statului ei (italian) datorită faptului că era ascultătoare față de Dave. Și-a ocolit comunitatea (italiană) cu furie din pricina Frăției noastre, a trădat (Italia), (apoi) s-a căsătorit în Davele (noastre) agricole din iubire pentru soțul ei, Nițu, robul lui Dumnezeu, și a îmbătrânit aici, (la noi,) despărțită de oamenii pizmuitori. Ea iubea să danseze, și-a îndrumat familia să iubească dansul, și și-a animat cu compasiune neamurile romane (venite în vizită). A fost o (adevărată) amazoană a Umanității, a compus poezii cu Barzii Frăției noastre rustice, iar Pârvu și Vasile au știut-o ca mama lor. De asemenea, a muncit în Fabrică, a făcut arme pentru Iță Dobra. Pustiite-s viețile că Lumina ei a fost luată de Plasa Raiului, fiindcă noi i-am iubit purtarea !"
|
